Mintea mea a tot căutat să-și clarifice în ultima perioadă care e atributul cel mai fidel acum la final de trei / șase ani împreună.
Nu am să mă refer la viziunea lui absolut fantastică de a-ți trăi viața și cât de multe a lăsat în urmă alături de colegii lui, asta citiți voi în rapoarte și povestiți nepoților sau trăiți pe propria piele.
Am tot scris aleatoriu, doar despre ce a însemnat să facem echipă:
- leadership autentic – sunt sigură că sunt oameni mai pricepuți ca mine care ar putea să-i descrie stilul de leadership. eu o sa spun doar că este despre oameni și fără rabat de la obiectivul nostru: cercetășie cu impact
- cel mai tare șef – nu știu daca i-am spus așa vreodată. diferența dintre șef și lider e foarte mare, a doua variantă a fost prezentă în esență pură în fiecare moment
- cel care m-a învățat să-mi plătesc facturile noaptea pentru că există lucruri pe care le poți face când ești obosit
- cealaltă parte a contractului de entuziasm semnat acum trei ani și încheiat de curând, așa cum a început – en toute confiance
- memoria unui elefant – in cel mai mic detaliu
- modelul de cercetaș care în fiecare zi se străduie să fie versiunea lui cea mai bună
- cel care mi-a spus povestea lui Momo
- colegul de bancă care știe și când îți e bine și când îți e mai puțin bine
- cel mai corect om de pe pământ
- singura persoana cu care nu m-am certat niciodată
Și lista tot continua…
Cumva de câteva zile am găsit atributul ăsta care îmi place mult. În salutul cercetășesc degetul mare peste cel mic simbolizează că cel mare îl ajută pe cel mic.
Și atunci am conchis că Yeti e fratele meu cel mare la cercetași. Pentru că m-a crescut profesional în ultimii ani și mi-a fost model, pentru că a știut să creeze un mediu sigur în care eu să fac tot ce e mai bine, pentru că are un simț fantastic de a împărți, pentru că m-am putut baza mereu pe el, pentru că a existat un respect reciproc între noi, pentru că a știut să fie acolo în toate momentele dificile și să mă susțină să mergem mai departe, pentru că a fost acolo în toate momentele faine să putem celebra împreună și desigur pentru că mi-a dăruit acest site ca acum să pot să lăcrimez și eu undeva scriind!
aici un pic de inspirație: https://yeti.albascout.ro/blog/
l.e. simt că articolul ăsta o să aibă o formă vie, unde eu tot o să adaug chestii