Voi știți cum arată spanacul?

(se pare că am fost plecată pe mart(i)e și în aprilie am călătorit retur, așadar revin abia acum la scris, dacă tot e weekend și-s acasă)

(mi-am făcut o listă lungă de idei despre care vreau să scriu, așa că reîncep timid. și pentru că probabil nu o să am timp să scriu despre asta separat, vă rog eu mergeți să vedeți trăiți simțiți rămâneți fără cuvinte la Pădurea Spânzuraților a lui Afrim la TNB; minunăția asta este pur și simplu exemplu perfect pentru era spectatorului mut. am reușit să-mi iau a doua oară bilet, ca să înțelegeți despre ce vorbesc, pe lângă că e o luptă de să fii pe fază ca să-ți iei bilet, am făcut asta și a doua oară)

Șase rânduri mai jos vă întrebați probabil care e treaba cu spanacul.

anul acesta par îndrăgostită de o altă nuanță de verde.

Anul acesta sunt mândru și entuziasmat consumator ASAT.

Ce înseamnă ASAT?

… pe scurt și relevant pentru întrebare este că m-am abonat și primesc în fiecare zi de joi un coș cu legume proaspete

… pe lung și tot relevant, ASAT înseamnă:

  • un angajament reciproc în care un mic agricultor cultivă o anumită suprafață de teren doar pentru un grup de oameni – 20 la număr anul acesta; deci, cumva ai agricultorul tău 🙂
  • totul se întâmplă foarte transparent – semnezi un acord în care îți este prezentat costul total pentru recolta aprilie-noiembrie (costuri de producție, costurile de transport, salariul etc. împărțit la câte săptămâni există recoltă), ce anume primești săptămânal, cum sunt crescute și îngrijite legumele, ce semințe se folosesc etc.
  • e o oportunitate bună să sprijini agricultura locală, să oferi un loc de muncă, să mănânci sănătos și natural – se practică agricultura tradițională, fără îngrășăminte chimice și tratamente de sinteză (erbicide, pesticide), să susții un comerț echitabil plătind prețul corect, să susții practic dezvoltarea durabilă a comunității, despre care vă spuneam încă de la început că e unul din principiile după care mă topesc în viață

Dincolo de faptul că sunt super încântată, am mai descoperit niște bonus-uri ale acestui parteneriat, și-s numai la al doilea coș, deci, va urma…

bonus #1 cu 1.1., 1.2. și 1.3. – dacă sunt vegetariană s-ar zice că ar trebui să cunosc toate frunzele verzi, nu-i chiar așa în cazul meu. am primit un braț frumos, am uitat să-l întreb pe dl Stanciu ce e, așa că am rămas cu enigma pe săptămâna asta.

bonus #1.1. – învăț despre legume – de data aceasta cum arată spanacul (certitudinea va veni joia viitoare când îl voi întreba dacă e spanac sau nu); curioasă din fire am citit și uitat la poze azi despre leurdă, lobodă etc. și am mai aflat de la Bianca și de dragavei

bonus #1.2. – am testat cu brio cunoștințele prietenilor, tot întrebându-i ei ce cred că este

să zicem că-i spanac deocamdată

bonus #1.3. – sunat la mama, trimis poză, o conversație autentică ca de la mamă la fiică

bonus #2 – domnul ăsta super amabil ne aduce dacă vrem și ouă proaspete…

am ajuns la ceramica de Corund acasă în călătoria mea pe marte

bonus #3 – și câteodată ne face o surpriză, de exemplu mentă proaspătă … am deschis sezonul de limonadă și vise [apropo, nu mai am miere, poate știți un apicultor serios prin zonă. merci]

yami-yami

Hai în ASAT! Fiecare zi de joi poate fi mult mult mult mai bună decât vă puteți imagina!

p.s. îmi dau seama că e enervant ca titlu să nu bată cu prima fotografie din articol, dar e o ocazie bună să știi că ală e leuștean 🙂

Mergi în Polonia la European Jamboree 2020?

Cred că cercetășia este completă în viața unui/ unei tânăr/ tinere dacă el sau ea au trăit și o experiență internațională cercetășească. Și dacă e vorba și de o Jamboree, aproape că nici nu ar trebui să stăm pe gânduri! Dar, să facem o analiză succintă pentru care ar fi cazul să-ți faci cadou înscrierea la European Jamboree 2020 pentru că deadline-ul de înscriere e fix pe 22 februarie, ziua în care fiecare dintre noi merităm un cadou în plus 🙂

Relația mea cu Polonia a început de mai demult, pe vremea când câștigam cartea Pământul Făgăduinței a lui Władysław Reymont, un nobilat al sec. XX la un concurs organizat de Institutul Polonez (pe vremea aia numai eu îi știam, ei pe mine, nu). Acum am un respect deosebit pentru echipa Institutului Polonez din București și îi consider un partener aparte al Organizației.

După aia, tot de la ei am aflat de Janusz Korczak, un profesor ce a adus educația mai aproape de normalitatea ei: în centrul educației este copilul și respectul față de drepturile lui. Piaget spunea despre el: „Acest om minunat a avut curajul de a-și pune toată încrederea în copiii și adolescenții de care avea grijă, ajungând până în punctul în care le-a încredințat problema educației în propriile mâini, însărcinându-i cu cele mai grele probleme, care cer mari responsabilități”. Îmi e foarte drag, îl asociez mult cu cercetășia, deși probabil nu a fost cercetaș.

Un pic de Chopin și se adunase suficientă cultură poloneză, încât să-mi fi dorit să ajung acolo. Am găsit un oraș de un verde curat, cu o atenție specială pentru oameni. E drept că l-am văzut după ce un an de zile nu văzusem în fața mea altceva decât multă muncă pentru RoJAM, dar ziceți voi dacă nu-i verde sau suficient de verde încât să fie bifat criteriul țara în care are loc Jamboreea?

verde crud. verde

Poate puțini dintre voi vă amintiți sau știți dar Polish Scouting and Guiding Association a fost contracandidatul pentru Korea Scout Association la organizarea Jamboreei Mondiale din 2023. În Conferința Mondială de la Baku din 2017, organizația noastră le-a oferit votul de încredere polonezilor, dar câștigătorii aleși democratic au fost cercetașii coreeni. Așadar, dacă un lucru pe care îl luați în calcul este dacă administrativ lucrurile vor fi bine organizate în 2020, nu avem de ce să ne facem griji. Un oraș și o echipă de organizare pregătite să susțină o Jamboree Mondială am convingerea că vor fi o gazdă excelentă pentru o Jamboree Europeană.

Am avut ocazia să-i vedem pe cercetașii polonezi de multe ori în acțiune – și la noi în Jamboree și la un camp făcut la Pleșa vara trecută pentru cercetașii noștri și alți copii din comunitatea polonă din Bucovina – încât le putem valida calitatea iscusită în ale organizării.

Oferta de programe e atrăgătoare și obiectivele de învățare pe măsură și mă gândesc încă o dată cât de multe vieți o să schimbe experiența asta din 2020 și devin nostalgică pentru anul în care am pus umărul la Jamboreea noastră!

O jamboree pe o insulă, într-o țară verde și cu respect față de oameni, de o creativitate de invidiat având în vedere istoria lor, ce te-ar opri să mergi?

https://ej2020.org

Detalii despre înscriere aici și echipa de organizare sigur are toate răspunsurile de care aveți nevoie.

… primul articol fără mâzgâlituri

Ați zburat vreodată cu parapanta?

(și voi, dar mai ales eu, v-ați fi așteptat ca primul articol să fie despre cercetași. iată, se întâmplă să nu)

l-am cunoscut pe Alex într-un context alexian i-aș zice – venise să aducă o periuță de dinți Danei acum vreun an și după am primit de la el o invitație oficială la zbor, tot tipic alexiană – să vin pe 32 ianuarie la un zbor.

Am toată încrederea de pe lume în el.

Inițial am avut pentru că în genere există premisa de încredere și pentru că Dana are super multă încredere în el și eu în ea.

Între timp am zburat de suficiente ori încât să știu că e un profesionist și cine nu alege să-și facă treaba cu un profesionist?!

Vara trecută după o tradiție între prieteni* am fost și am zburat prima dată de la Rânca.

Îmi amintesc că eram răcită bocnă, ceea ce poate fi trecut cu vederea, dar nu aveam glas deloc, ceea ce nu chiar te ajută când zbori pentru prima dată. Cumva e o măsură de precauție să poți să-i spui celui cu care zbori că îți e rău, că ai vrea să cobori, că etc. Ehh.. eu n-am putut să fac asta și a fost așa natural pentru că zborul chiar te lasă fără glas.

*De zilele noastre de naștere care se află în apropiere, obișnuiesc cu Miha să ne facem cadou reciproc o experiență. Așa s-a întâmplat să ne dăm și cu parașuta acum 2 ani.

Alex știe să facă tot felul de giumbușlucuri prin aer, dar mie îmi place să zbor lin. Așa mă deconectează de absolut tot, de toată agitația, de tot haosul, de toate nedumeririle, de tot.

Aici e un fragment din ultimul meu zbor, dacă nu vă convinge nici că sunteți între soare și lună, apăi cred că de fapt nu vreți să fiți convinși.

Zborul nu e o experiență cu orele, sau mă rog poate fi și cu ora dacă vântul e bun, dar tocmai pentru că în genere sunt câteva minute merită trăită de la decolare și până la aterizare cu aceeași intensitate. Nu ratați nici măcar o secundă din toată minunăția asta!

Dacă vă place să aveți o privire de ansamblu asupra lucrurilor, zborul sigur e ceva ce v-ar plăcea.

De atunci mă tot întreb cât sunt de fericite păsările că pot vedea atâtea și atâtea locuri și trăi atâtea și atâtea zboruri.

Sunt motive sigur atipice (v-am informat că așa va fi aici) pentru care îți recomand să încerci un zbor. E potrivit și pentru cei care își doresc un pic de adrenalină naturală la ei în viață și pentru cei care vor să trăiască momente unice și pentru cei cărora le plac lucrurile extreme și pentru tine care citești acest articol și știu că acolo în sufletul tău dacă ai avea o listă de to do personal* ai trece și asta.

*Știu că toți vă faceți to do pentru job, faceți și pentru voi câte unul că trece viața altfel pe lângă noi.

Aici îi găsești pentru rezervare – FlyION

Zboară puiule zboară!