Nu știu și nici nu-mi place să gătesc. Nu, nici nu mi-am pus rezoluție pe 2020 să învăț. Nu-mi place nici mirosul de mâncare din haine.
Până la vârsta asta am învățat că tre’ să facem în viață ce ne place și îi bine să valorificăm potențialul fiecăruia, nu să-i facem pe toți roboți.
Lăsând gluma la o parte (se știe cât glumesc eu :)) ) n-am avut niciodată nevoie pentru că în principiu mănânc multe leguminoase și cât mai puțin procesate și îmi e super drag să susțin localurile drăguțe cu mâncare delicioasă. Și unde nu e nevoie, se pare că nu apare nici iscusința.
Nu vreau să mă scuz, dar pot să spăl vase la infinit și pot să gătesc oricând cu drag pentru vegetarieni în campurile cercetășești (pot aduce dovezi).
Iată-ma făcând astăzi prima mâncare gătită reușită* (a nu se înțelege că e vreo grozăvie, dar am mai încercat să-mi fac niște paste zilele trecute, care au dat în foc și s-au lipit până am revenit eu la bucătărie)
Gânduri din bucătărie în ora asta de pauză de masă (se pare că atât durează să faci de mâncare, să mănânci și să scrii un articol):
- am consumat într-o săptămână aproape o cutie de 100 de bețe de chibrit pentru că desigur folosesc 10 bețe la fiecare deschis de cuptor. nu vă imaginați că știu să fac ceva la cuptor, dar pot împărtăși cele 3 rețete:
— cartofi la cuptor: se ia tava, se spală. se iau cartofii, se spală. se pun cartofii în tavă. se pune tava în cuptor. se scoate tava, când miroase a cartofi la cuptor. e bine să aveți unt și brânză în frigider.
— conopidă la cuptor: se ia tava, se spală, se șterge, se pune o foaie de copt (ie, am foaie de copt în casă :p). se ia conopida, se spală și se face buchețele. se pun buchețelele în tavă. se stropesc cu ulei și sare. se pune tava în cuptor. se scoate tava, când miroase a conopidă la cuptor … arsă la cuptor (ar fi mai corect)
— ah… și știu să pun la cuptor și sfeclă roșie. similar cu rețeta 1, dar ai mai mult timp de lucru, deci t1+t2 - dacă pui Verdețurile de Provence în orice mâncare, ghici ce, toate mâncărurile au același gust … tananam … a Verdețuri de Provence (probabil ierburile astea nici nu se pun la gătit, ci în ceva salate, dar …)
- am cea mai drăguță veselă și pot să răspund la întrebări detaliate despre ceramica românească
Nu o ieșit chiar rea tocana mea de dovlecel, dar, oricum, să vină primăvara și să trăiască sănătos domnul Stanciu să primesc delociosul coș de legume ASAT despre care am mai scris.
Până atunci, îmi e poftă de gogoși și back to work!
One thought on “despre (ne)gătit”